Comentariu
la întreaga Biblie

„Să știi ce crezi” este o încercarea temerară – dar și reușită din perspectivă teologică – în a reformula esența crezului creștin pe înțelesul omului contemporan. Structura lucrării acoperă creativ cele mai importante și delicate teme ale crezului creștin, iar conținutul și exprimarea ideilor ridică semnificativ ștacheta pentru cititori. În esență, o scriere inventivă, îndrăzneață și incitantă.

Într-o lume creștină care își relativizează din ce în ce mai mult identitatea teologică, demersul mărturisitor al lui Silviu Tatu din „Să știi ce crezi” este stimulator pentru mintea credinciosului. Cu riscurile confesionalizării pe care le implică orice Mărturisire de credință, bisericile noastre au nevoie de această alfabetizare teologică, de verificarea convingerilor personale și de echipare în vederea slujirii. Ca particularitate, aceste reflecții asupra crezului creștin, prezentate în spiritul crezurilor și mărturisirilor de credință istorice protestante, anticipează prin explicații unele dintre eventualele întrebări pe care le-ar avea cititorul nefamiliarizat cu istoria dogmei sau dezbaterile teologice contemporane.

„O patrie nouă și un neam mare” pune la dispoziția tuturor celor interesați de studiul vieții patriarhilor o „unealtă” exegetică utilă pentru descoperirea sensului intenționat de autorul biblic inspirat de Duhul Sfânt. O recomand tuturor celor care doresc să se echipeze cu uneltele necesare în arta exegetică; cu ajutorul acestora, textul biblic al Genezei le va deveni tot mai apropiat, iar ei vor reuși să identifice corect mesajul teologic, ca apoi să îl transpună, în mod adecvat, în viața de zi cu zi.

Textul Bibliei confirmă, prin structura și istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelației), autorii textului consemnat în scris (primitorii și transmițătorii Revelației) și traducătorii textului originar. Cu [Biblia după textul ebraic], ne aflăm în prezența traducătorilor, exponenți ai „vorbirii în limbi”, mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admirația noastră. Pentru că reușesc să pună erudiția cea mai temeinică în serviciul cordialității, al nevoii de a înțelege ceea ce e dincolo de înțelegerea obișnuită.

M-a impresionat atât precizia traducerii [Bibliei după textul ebraic] cât și sensibilitatea față de nuanțele limbii române.

Căutând înțelesul celor 29 de parabole cercetate în această carte, autorii se distanțează atât de interpretarea alegorică, dată de multe ori parabolelor, în iudaism și în creștinism deopotrivă, cât și de interpretările liberale ale cercetării critice, propunând cititorului sensuri care se fundamentează pe un înalt respect față de autoritatea textelor biblice. Înțelesul trebuie căutat ținând cont de contextul socio-cultural și istoric în care este încadrat textul parabolelor, precum și de accentul pe care îl aduce contextul literar oferit de cartea biblică în care este plasată pilda, fără a pierde viziunea asupra mesajului Scripturii, ca întreg.

Cartea „29 Parabole din Biblie” este o realizare de mare preț pentru contextul teologic românesc, unică până în acest moment. Convinși de faptul că parabolele, în general, intermediază învățătura Sfintelor Scripturi, cei doi autori analizează parabolele selectate cu mare atenție, explorându-le din punct de vedere exegetic și hermeneutic. Astfel, aceste parabole sunt așezate, mai întâi, în contextul lor lingvistic, istoric și cultural, iar mai apoi, printr-un viu dialog cu literatura teologică de specialitate, li se deslușește înțelesul pentru cititorul de astăzi. Unicitatea acestui volum în spațiul teologic românesc este dată, pe de-o parte, de metoda de cercetare propusă de către autori, iar, pe de altă parte, de faptul că – alături de parabolele Domnului Isus Hristos din Evanghelii – sunt tratate și analizate și unsprezece parabole din Vechiul Testament. Sunt convins că toți cititorii acestei cărți o vor aprecia în mod deosebit, ca pe un foarte bun mijloc de „călătorie” în lumea parabolelor biblice, pe al căror înțeles corect îl vor descoperi cu claritate, la nivel de detalii, astfel încât să ajungă, mai apoi, la o corectă transpunere a învățăturii acestora în viața de zi cu zi.

[În The Qatal//Yiqtol (Yiqtol//Qatal) Verbal Sequence in Semitic Couplets] Tatu aplică „gramatica sistemic funcțională” așa cum a fost elaborată pentru limba engleză de către M. A. K. Halliday la limba ebraică. Acesta este fundalul în raport cu care autorul susține că secvența verbală qāṭal // yiqṭōl reprezintă un artificiu poetic de sine stătător, alături de alte artificii precum paralelismul, ritmul, concizia, elipsa și așa mai departe, atât în poezia ebraică precum și în cea ugaritică. Totuși, această secvență verbală este folosită adesea în mod primar pentru rațiuni de ordin estetic, fără vreo referință la timp sau aspect. Un volum imens de muncă a fost depus pentru un argument care se dovedește în cele din urmă a fi un rezultat cu impact relativ modest, însă valoarea perenă pentru specialiștii interesați de gramatica și sintaxa limbii ebraice constă în propunerea unei „gramatici sistemic-funcționale” pentru ebraica biblică.

Prin magnitudinea și profesionalismul dovedit de coordonator și de autori, „Introducere în studiul Vechiul Testament” nu este departe de valoarea capodoperei clasice a lui R. R. Brown, J. A. Fitzmyer și R. E. Murphy, Introduction and Commentary on the Holy Scriptures, publicată în românește de Galaxia Gutenberg (Târgu Lăpus, 2005).